Acidul lactic este o substanta incolora produsa de aproape toate tesuturile organismului uman, asigurandu–i pe aceasta cale buna functionare. Acidul lactic circula in sistemul sangvin in orice moment in cantitati reduse. La fel ca si creatina, acidul lactic poate fi produs si sintetic pentru a fi folosit in anumite produse. Acidul lactic este produs in general prin fermentarea glucozei intr–un proces numit glicoza. Acesta este un proces chimic prin care glucoza este transformata in acid piruvic si dioxid de carbon, in urma reactiei fiind eliberate apa si energie. Daca exista un surplus de acid piruvic, se va elibera acidul lactic. Acest proces este reversibil. Cand acidul lactic primeste oxigen, acesta este transformat in acid pirvuic pentru a fi folosit de organism. Acidul lactic este transportat de la muschiul antrenat la ficat, unde este transformat in acid pirvuic si apoi in dioxid de carbon, apa si energie. Acidul lactic este produs de tesuturile organismului, in principal de muschi pentru obtinerea de energie prin metabolizarea glucozei in absenta oxigenului. Glucoza poate fi folosita fie din fluxul sangvin, fie din forma stocata in organism, glicogenul din muschi. Acest proces este denumit respiratie anaeroba (fara oxigen).
Cum influenteaza antrenamentele functiile acidului lactic? In momentul in care ne antrenam intens, avem senzatia ca muschii antrenati efectiv ard, fenomen cunoscut sub denumirea de febra musculara. Aceasta „febra” este produsa de acidul lactic, mai precis de excesul de acid lactic din muschi. In momentul in care ne antrenam, depasind punctul in care nu mai putem asigura o cantitate suficienta de oxigen muschilor, acidul lactic se va acumula in muschi si in sange.
Metoda epuizarii musculare este tipul de antrenament in care se efectueaza inca 2–3 repetari peste punctul in care simti efectiv ca muschiul „arde”. Antrenamentul ocazional pana la epuizare imbunatateste conditia aerobica. Antrenamentele intense ce produc acid lactic cresc rezistenta musculara mult mai repede decat antrenamentele moderate deoarece muschiul va procesa mult mai repede acidul lactic, iar executantul va simti mult mai rar efectele neplacute ale febrei musculare.
Cea mai buna metoda de prevenire a formarii acidului lactic in muschi este de a efectua antrenamentele intr–un ritm redus. Felul in care concepem modalitatea recuperarii post–antrenament este si el un factor decisiv privitor la modalitatea de a elimina acidul lactic din muschi si din sange datorita unei oxigenarii corespunzatoare. Acidul lactic acumulat in muschi si in sange ce nu a fost eliminat ca urmare a unei oxigenari corespunzatoare va fi transportat in ficat, unde va fi transportat in acid piruvic asa cum am aratat in prima parte a acestui material.
In ceea ce priveste modul de efectuare a antrenamentului de catre culturisti se recomanda ca, intre seriile foarte intense, pauzele sa fie suficient de lungi pentru ca muschiul sa se oxigeneze suficient si sa previna formarea acidului lactic. Daca, in schimb pauzele dintre serii sunt insuficiente, atunci din buna seama ca in muschi se va forma acidul lactic, ceea ce ne va face sa cunoastem senzatia de oboseala dupa antrenament.
In fine, a–ti “arde” ocazional muschii este un lucru bun, insa este recomandt ca, in marea majoritatea cazurilor, sa luam masurile ce se impun in vederea inlaturarii cauzelor producerii acidului lactic, in scopul derularii antrenamentelor conform planificarii efectuate.
