Mineralele sunt necesare în stimularea creşterii tale şi în reglarea proceselor care se produc în organismul tău. Redus la forma sa cea mai simplă, corpul uman nu este altceva decât o grămăjoară de cenuşă. Carbonul, hidrogenul şi azotul care provin din ţesuturile bogate în proteine şi carbohidraţi (sau rezerve lipidice) se dizolvă în aer sau se evaporă, lăsând în urma lor doar mineralele. Această „cenuşă minerală”, care cântăreşte aproximativ 2 kg, poate fi mică sub raport cantitativ, însă ea joacă un rol esenţial la nivelul fiecărui ţesut al organismului. Mineralele sunt implicate în activitatea diverselor sisteme şi îndeplinesc numeroase funcţii. Ele sunt cele care conferă structura oaselor şi participă la contracţiile musculare, formarea sângelui şi a proteinelor, producerea energiei şi la o multitudine de alte procese organice. Mineralele se găsesc în sol şi în apă şi sunt ingerate prin hrana solidă şi lichidă.
Trebuie să ştii că mineralele fie lucrează în echipă, fie acţionează unele împotriva altora. Unele minerale sunt în relaţii de concurenţă în ceea ce priveşte absorbţia, de aceea aportul unei anumite substanţe minerale poate provoca o carenţă de altă substanţă minerală în organism. Acest lucru este valabil în special în cazul oligoelementelor, ca, de pildă, cuprul, fierul şi zincul. Sunt alte situaţii, însă, în care anumite minerale sporesc capacitatea de absorbţie a altor minerale. De exemplu, o dietă care conţine combinaţii în proporţie corectă de calciu, magneziu şi fosfor sporeşte absorbţia şi utilizarea fiecăruia dintre cele trei minerale. Absorbţia este condiţionată şi de nevoile organismului. Organismul unei persoane care are o carenţă de un anumit element mineral va asimila o cantitate mai mare din acel mineral, decât o persoană care se hrăneşte adecvat. Cele trei minerale din dieta occidentalilor cu cel mai scăzut aport sunt calciul (utilizarea poate fi în acest caz marea problemă), fierul şi zincul.
Prelucrarea si tratarea alimentelor
Prelucrarea alimentelor comercializate reduc în mod semnificativ conţinutul lor de substanţe nutritive, ele putând deveni nocive pentru organism. Rafinarea cerealelor (inclusiv a grâului, orezului şi porumbului) are drept efect reducerea semnificativă a valorii nutritive a complexului alimentar natural. Măcinarea grâului pentru obţinerea făinii albe de grâu reduce conţinutul complexului natural de vitamine şi minerale ale grâului într-o proporţie de 40-60%. Prelucrarea industrială a alimentelor reduce cantitatea de oligoelemente pe care le conţin, ca mangan, zinc şi crom, dar şi a mineralelor principale (magneziu). Tratarea legumelor îngheţate sau în conserve cu EDTA (conservant) poate duce la eliminarea în mare măsură a zincului din alimente. Rata ridicată a tulburărilor asociate cu metabolizarea improprie a calciului indică faptul că formele de calciu pe care le consumă majoritatea oamenilor pur şi simplu nu satisfac organismul, sau nu sunt asimilate corect, ceea ce au drept efect pierderile de calciu.
Alimente organice
Produsele organice cultivate după metode naturale au un conţinut mai mare de minerale esenţiale, decât produsele cultivate prin metode convenţionale (produse ne-organice) şi conţin metale toxice grele în concentraţii mai mici. Chiar dacă obiceiurile moderne de consum alimentar nu au influenţat valoarea nutritivă (deşi ea este afectată), nu toate mineralele de care are nevoie organismul uman pentru a-şi menţine starea optimă de sănătate se regăsesc în mod uniform în sol. Solurile din care lipsesc anumite minerale pot duce la concentraţii mici de minerale principale sau oligoelemente în apa potabilă sau pot reprezenta un aport nutritiv deficitar. Din fericire, organismul îşi poate extrage necesarul de minerale dintr-o multitudine de fructe, legume, nuci, plante medicinale, care cresc în toate zonele de pe glob.
